CINE SUNT EU?

 nume si prenume  Berceanu Monica
Oras Bucuresti
Telefon 0728055416
E-mail Monica.berceanu@yahoo.com
Experienta: 2012: coordonator programe interventie comportamentala/terapeut ABA/logoped, in mediul rezidential2012: Colaborare cu reviste online, prin redactarea articolelor de specialitate: www.suntparinte.ro, www.copiisimamici.ro2010- 2011: aplicarea terapei A.B.A, coordonare si indrumare: Catalina Nicolescu, consultant BcaBa, in curs de acreditare

2009-2010: aplicarea terapiei A.B.AImplementarea planurilor de interventie in plan cognitiv, social, comportamental, limbaj si shadow, sub supervizarea specialistilor din cadrul institutului Lovaas – Israel, Sigal –Tidhar- Paz.

2007-2008: aplicarea terapiei A.B.A, Implementarea planurilor de interventie in plan cognitiv, social, comportamental, limbaj si  shadow sub supervizarea specialistilor din cadrul Institutului UKYUP, Anglia

2005- 2007: aplicarea terapiei A.B.A in mediul rezidential

Practica :
-Practica specializata la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia –domeniul de activitate- Psihopatologie si psihologie medicala, psihologia copilului, psihiatrie;
-Practica specializata in metodologia demutizarii la copilul cu deficienta de auz;
-Practica specializata psihopedagogica in cadrul Scolii Speciale Nr.11 pentru deficienti mintali;

 

Perioada 2005 – present
Domeniu de activitate Implementarea programelor de interventie terapeutica prin metoda ABA, la copii tipici cu probleme de comportament si la copii cu tulburari din spectrul autist
ResponsabilitatiRealizari
  • Evalurea copiilor, definirea scopului si obiectivelor terapiei
  • Coordonarea echipei (parinti, terapeuti, educator)
  • Implementarea planurilor de interventie personalizata in plan cognitiv, social, comportamental, limbaj (verbal-prin metode logopedice si non verbal- metoda PECS) si joc (paralel, independent, simbolic, de rol)
  • Terapie prin joc/miscare/teatru/muzica/pictura/modelaj
  • Predarea si imbunatatirea relationarii atat in cadrul familial cat si social
  • Asistarea copilului in mediul educational (gradinite si scoli) cat si interventia necesara pentru integrarea in grup
  • Modificarea comportamentelor neadecvate la copii tipici/cu tulburari din spectrul autist (Asperger, sindrom RETT, Sindrom Hiperkinetic- ADHD) si Sindrom Down/ retard

-Cunoasterea principiilor de Terapie Cognitiv Comportamentala Aplicata, la copiii cu TSA,ADHD, retard in comunicare, tulburari de comportament;
Cunoasterea principiilor sistemului de comunicare PECS la copiii cu TSA ;
-Experienta in interventia terapeutica individualizata in vederea dezvoltarii pe aria senzoriala si neuromotor a copiilor cu TSA;
-Experienta in terapia logopedica a copiilor cu autism si deficienta de auz;
-Experienta in terapie ocupationala aplicata copiilor cu TSA , deficiente senzoriale, deficienta de intelect si polihandicap;
-Interventii terapeutice in construirea programelor de joaca, socializare si loisir a copiilor cu deficiente, bazate pe principiile dezvoltarii compensatorii;
-Cunoasterea principiilor „zonelor” dezvoltarii-actuala si proxima si specificul acestora la copiii cu deficiente;
-Cunoasterea orientarilor actuale in evaluarea complexa a dezvoltarii copiilor cu deficiente;
-Cunoasterea dezvoltarii psihice si invatarii la copilul cu deficiente;
-Cunosterea demersurile psihodiagnostice si specificul prognozei in psihopedagogia speciala;
-Cunoasterea metodologiei recuperativ-corectiva in deficientele asociate;


In doar 6 luni- 1 an  de interventie, copiii au inregistrat progrese mari in ceea ce priveste socializarea in sensul initierii si/sau participarii  in cadrul jocurilor, prin limbaj verbal si non verbal spontan.

La cei cu abilitati de limbaj verbal,  s-au observat progrese in sensul redresarii topicii, al limbajului expresivsi intraverbal.

Autostimularile s-au diminuat considerabil o data cu inceperea terapiei, comportamentul agresiv si autoagresiv s-a diminuat considerabil, capacitatile motorii si de imitatie au crescut, ducand la integrarea acestor copii in gradinite si acceptarea lor in grupul de copii.

Educatie
Perioada 2008-2010
Master “Psihologie Judiciara”, Universitatea Hyperyon, Bucuresti.
Perioada 2005- 2008
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarea Psihopedagogie Speciala, Bucuresti
*Martie 2010: atestare in ocupatia ,,Lucrator prin arte combinate”, acreditat de Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei si Cercetarii, cod COR 513905, in urma cursului de initiere ,,Tehnici de stimulare si dezvoltare prin Arte Combinate, pentru persoane cu dizabilitati”,  Bucuresti.  
Abilitati
Limbi Straine
Limba Citit Vorbit Scris
Engleza Mediu Mediu Mediu
Franceza Incepator Incepator Incepator
PC Microsoft Windows; Microsoft Office
Alte abilitati
  • Atentie la detalii
  • Capacitate decizionala
  • Creativitate si spirit de initiative
  • Toleranta la stres si rutina
  • Clara in exprimare, ingenioasa
  • Capabila sa pastreze un echilibru intre placerea jocului si urmarirea unui obiectiv psihologic
Anunțuri

„Ghiong – Ghiong” sau scrisoarea unui suflet autist

 

“Privesc tăcută în zarea îndepărtată a lumii voastre ; voi vreţi să vă privesc în ochi . Zăresc chipuri cioplite prin spargeri de gânduri cărora nu le cunosc sensul, cărora nu le pot striga bucuria mea de copil, cărora nu le pot da răspunsuri înţelese . Voi vreţi să le numesc “ cuvinte ” .
Văd ciudăţenii care se mişcă încoace şi încolo , care se grăbesc să prindă autobuzul şi care îşi încruntă frunţile când uşile le-au fost închise în nas .Voi vreţi să îi numesc “ oameni ”.
Aud zgomote care îmi tulbură liniştea tâmplelor şi nu înţeleg nimic . Voi vreţi să le numesc “ chemări ”.
… din nou “ Ghiong Ghiong ” !
Mă trezesc rătăcită dimineaţa , cu ochii buimăciţi de visele copilăriei mele şi cineva îmi apare în prag , se schimonoseşte la mine şi repetă aceleaşi cuvinte pe care le aud în fiecare zi “ spune Bună ” !
Eu tac . Mă uit nedumerită la el. Voi spuneţi că este un om ! Bun , atunci aşa îi voi spune şi eu : este un om! Dar asta nu înseamnă că trebuie să repet dupa el! Nu înţeleg de ce nu poate să îşi vadă de treburile sale în continuare , aşa cum o făcea şi înainte ca eu să apar în prag şi să mă lase să îmi clătesc ochii la chestia aia de pe masă , unde se tot schimbă imaginile între ele . Voi spuneţi că se numeşte televizor. Bun , atunci aşa îi spun şi eu : televizor !
“ Ghiong Ghiong ! ”
Merg la baie , trebuie să mă spăl. Aşa am auzit la voi ! Dar tot nu înţeleg de ce nu am voie să îmi pun în cap tot lichidul acela care miroase atât de bine ?! , ci mă forţaţi să îmi spăl mâinile şi faţă cu apă şi săpun , apoi mă trimiteţi la masă ?
Nu înţeleg de ce tot repetaţi la nesfârşit acel “ Fă ca mine ! ” care mă scoate din sărite şi mă face să îmi muşc palmele şi să ţip ?! Apoi îmi luaţi mâinile şi îmi arătaţi cum se face ! Oare voi cum v-aţi simţi să stea cineva mereu în picioarele voastre ?
În fine … “ Ghiong Ghiong ” .
Ajung la masă. Îndeplinesc acelaşi ritual pe care mi l-aţi repetat până când îl văd chiar şi în vise : trag scaunul , aştept cuminte farfuria cu mâncare şi .. începe chinul: trebuie să mănânc singură ! Şi culmea ! Şi cu obiectele acelea ciudate care trebuie mereu duse în farfurie pentru a fi duse din nou la gură până când se goleşte farfuria !
Ah , cât de ciudaţi mai sunteţi!
“ Ghiong Ghiong ” !
Apoi, când sunt fericită că am terminat , se aude soneria ! Începe iară calvarul . Văd din nou aceeaşi faţă surâzătoare care spune acelaşi “ Bună, Alexandra ! ” Lipsit de orice sens . Şi pentru că mi-aţi tot repetat să spun “ Bună ! ” şi nu mai suport să vă aud cum îl spuneţi din nou , vă răspund , crezând că aşa mă veţi lăsa în lumea mea cu zâne şi prinţi.
Dar viaţa voastră este crudă ! Trebuie să vă urmez în cameră , să execut comenzile voastre lipsite de sens şi să repet după voi cuvinte fără rost . Şi … Doamne , ce ciudaţi mai sunteţi, în fiecare zi trebuie altele noi ! Chiar nu mai înţeleg când se va sfârşi această treabă nesuferită !
“ Ghiong Ghiong ” .
Uf , şi tot aşa … trec orele voastre fără să le ştiu numărul , sunt lăsată din nou singură , în sfârşit mă pot uita liniştită la cutie ( ah , pardon , mă scuzaţi , se numeşte televizor ! Da , bun , televizor ! ) şi să râd când văd chipurile acelea care se rotesc , se ciocnesc , râd, îşi şterg apa de pe faţa (cică în lumea voastra se numeşte “ lacrimă ”. Eh , asta-i bună !Ciudaţi mai sunteţi!)
Vine seara , iară trebuie să îmi schimb hainele singură , şi când cred că în sfârşit s-a încheiat calvarul iară mi se cere “ spune Pa ! ”
Spun , ce să fac ? Uit mereu , dar pentru că am văzut că asta înseamnă că voi putea fi lăsată în pace, caut să îmi notez pe foaia gândului cuvântul , să îl folosesc de fiecare dată când vreau singurătate ! Bine , eu aş dori mereu , dar am văzut că mi-o acordaţi doar când se face întuneric afară şi vă puneţi şi voi în pat !
Mă bucur că sunt iară în lumea mea , dar sunt şi nefericită pentru că ştiu că mâine o voi lua de la capăt .
“ Ghiong Ghiong ” .
A , am uitat să vă fac cunoştinţă : Ghiong Ghiong este îngeraşul meu, cu care vorbesc în fiecare noapte şi căruia îi povestesc despre păţaniile mele din timpul zilei, care îmi şterge apa aia de pe faţă şi care nu mă pune să o numesc “ lacrimă ”.
El mă lasă să tac. Eu îi vorbesc doar prin priviri, ţipete şi muşcături. El nu mă pedepseşte ca voi când fac asta, eu aşa ştiu să mă exprim.
Eh…ce aţi citit este un jurnal al meu… scris demult pe paginile sufletului! Azi nu mai scriu în el, pentru că m-am făcut mare!
Ah, mă scuzaţi, am uitat să mă prezint: sunt Ale, am 8 ani şi pe mama o cheamă Ely !
Aşa vă voi răspunde acum, după ce s-a scurs ceva din timpul vostru, când mă veţi întreba!
Am început să înţeleg puţin lumea voastră! Şi acum mă bucur, şi acum vreau să fiţi lângă mine, să dansăm împreună, să ne învârtim, să facem gimnastică, să ne uităm pe cartonaşe şi să spun numele lor, să spun cuvinte prin care să mă fac înţeleasă!
Nu ştiu multe, dar acum nu vă mai urăsc atunci când veniţi pe la mine! vă cer să veniţi în camera mea, să vă arăt că ştiu să arăt care este “ cana ” , să vă arăt că ştiu să vă cer “hai cu mine” cand am nevoie sa mergem împreuna undeva!
Tot nu înţeleg de ce trebuie să fac încă ce faceţi şi voi, de ce trebuie să vă răspund atunci când mă întrebaţi ceva, dar o fac totuşi, căci ştiu că doar aşa mă veţi lăsa mai târziu cu “ Ghiong Ghiong ”, să stăm de vorbă!
A, am uitat să vă mai spun ceva (şi cu asta voi încheia)! Eu nu sunt o simplă fetiţă! Nu mă cheamă Ale şi atât!
Mama mea mă strigă “ pisica! Japoneza ,(zice că vorbesc asemeni lor, dar nu o credeţi, eu sunt fetiţă , simplu!) Şoricel ( îmi place brânza topită, aşa este, dar eu nu fug de pisici! Decât dacă voi sunteţi prin preajmă!), Migdăluţa (hm … pentru că ochii mei sunt ca migdalele! Da, da ! Să credeţi voi că am eu ochii aşa! Când mă întrebaţi la terapie “ce sunt” mă puneţi să spun “ochi” , nu “ migdale” şi apoi mă încurcaţi cu vorbe d-astea! Cine să vă mai înţeleagă ???!)
Şi cam atât!
Poate voi reveni cu alte detalii despre viaţa mea!
Până atunci vă spun “PA” şi vă rog din sufleţelul meu de „Gogoaşă“: nu mă deranjaţi până nu revin eu cu informaţii, Ghiong Ghiong are şi el nevoie de mine!

Fact verses Inference!

One of the main differences in how our brains (ASD and NT) are wired differently can be seen in how we attend to and process information. In one of the presentations below we discussed the significance of “central coherence”, which is the neurotypicals brains tendency to immediately look for gl

obal meaning when perceiving a few details. We quickly scan the host of details for a few cues that allows us to grasp the overall picture. We immediately look for the underlying meaning between the details, and then proceed to interpret the details by what meaning we assign. This of course is very dependent on how accurately we can “infer” the intended meaning from minimal detail. This process allows us to look past the concrete details and process the invisible relationships between the parts; to read between the lines. Socially, when relating with others, this inferring helps us read the thoughts, feelings, perspectives, and intentions of others (theory of mind). This inferring allows us to share mental states and experiences with others, and allows us to think about how others are thinking and predict how they will respond. It helps us pattern what we say and how we act. It also allows us to stay connected both mentally, and emotionally, during conversation.The brain wiring for people on the spectrum (ASD) makes it difficult to look past the detail for the overall picture. It is more focused on reading the concrete details (facts). What your see and hear, is what you get. They stay more true to the details, and analyze the facts to piece together the overall picture. Hence their thought processes can be less biased (although not entirely unbiased), and more true to the facts. However, without the ability to rapidly make inferences about the hidden meanings, they often process what is said, and did, very literally. Since they do not immediately “infer” hidden meaning, they also are not looking at the subtle cues (facial expressions, body language, voice fluctuations, etc.) to infer what is meant, when something is said. So, consequently, our communications move too fast, and at a different level, then theirs. We are processing inferentially, and they are processing factually. They are looking at the detail, and we are looking at the global meaning. Although they may eventually get to the meaning we infer (by piecing together the detail, facts), it will be delayed in relation to the social processing we are doing. They often have to “think through” the detail, while we intuitive infer.

Now, when communicating with people on the spectrum, it is easier for us to interact at their level of processing (factual) than to expect them to relate at our inferential level. Whereas we can communicate more literally and factually, it is more difficult, and sometimes impossible, for them to think inferentially. Hence we need to “say exactly what we mean, and mean exactly what we say!” Leave little to be inferred. Say what your thoughts are, explain your feelings concretely, as well as your perspectives and intentions. Do not assume the person is reading your thoughts, feelings, perspectives, and intentions. Spell everything out correctly, and verify understanding when possible. Clarify what you want, and what is expected. Since this processing can be delayed, make sure to pause and give the person time to process. In all areas of life, when sharing information, we need to make sure we respect the “factual” method of processing. When we do, relating becomes much easier.

Fact verses Inference!

One of the main differences in how our brains (ASD and NT) are wired differently can be seen in how we attend to and process information. In one of the presentations below we discussed the significance of “central coherence”, which is the neurotypicals brains tendency to immediately look for gl

obal meaning when perceiving a few details. We quickly scan the host of details for a few cues that allows us to grasp the overall picture. We immediately look for the underlying meaning between the details, and then proceed to interpret the details by what meaning we assign. This of course is very dependent on how accurately we can “infer” the intended meaning from minimal detail. This process allows us to look past the concrete details and process the invisible relationships between the parts; to read between the lines. Socially, when relating with others, this inferring helps us read the thoughts, feelings, perspectives, and intentions of others (theory of mind). This inferring allows us to share mental states and experiences with others, and allows us to think about how others are thinking and predict how they will respond. It helps us pattern what we say and how we act. It also allows us to stay connected both mentally, and emotionally, during conversation.

The brain wiring for people on the spectrum (ASD) makes it difficult to look past the detail for the overall picture. It is more focused on reading the concrete details (facts). What your see and hear, is what you get. They stay more true to the details, and analyze the facts to piece together the overall picture. Hence their thought processes can be less biased (although not entirely unbiased), and more true to the facts. However, without the ability to rapidly make inferences about the hidden meanings, they often process what is said, and did, very literally. Since they do not immediately “infer” hidden meaning, they also are not looking at the subtle cues (facial expressions, body language, voice fluctuations, etc.) to infer what is meant, when something is said. So, consequently, our communications move too fast, and at a different level, then theirs. We are processing inferentially, and they are processing factually. They are looking at the detail, and we are looking at the global meaning. Although they may eventually get to the meaning we infer (by piecing together the detail, facts), it will be delayed in relation to the social processing we are doing. They often have to “think through” the detail, while we intuitive infer.

Now, when communicating with people on the spectrum, it is easier for us to interact at their level of processing (factual) than to expect them to relate at our inferential level. Whereas we can communicate more literally and factually, it is more difficult, and sometimes impossible, for them to think inferentially. Hence we need to “say exactly what we mean, and mean exactly what we say!” Leave little to be inferred. Say what your thoughts are, explain your feelings concretely, as well as your perspectives and intentions. Do not assume the person is reading your thoughts, feelings, perspectives, and intentions. Spell everything out correctly, and verify understanding when possible. Clarify what you want, and what is expected. Since this processing can be delayed, make sure to pause and give the person time to process. In all areas of life, when sharing information, we need to make sure we respect the “factual” method of processing. When we do, relating becomes much easier.

Genele inteligenţei umane şi autismul

Rădăcinile genetice exacte ale autismului sunt încă în proces de lămurire, însă ştim deja că cea mai comună cauză monogenică a bolii este Sindromul Fragile X, în care anomalii ale cromozomului X împiedică dezvoltarea neurală normală.

Mai exact, Sindromul Fragile X împiedică producerea unei proteine esenţiale, cunoscute drept FMRP. Este nevoie de această proteină pentru a activa gena NOS1, care se găseşte la oameni pe parcursul întregului proces de dezvoltarea cerebrală. Ceea ce e şi mai important este că NOS1 ajută la maturarea centrilor cerebrali ai vorbirii, limbii şi luării de decizii.

Deşi nu suntem absolut siguri, se pare că există o legătură între încetarea activităţii proteinei NOS1 la nivelul acestor părţi ale creierului şi o mulţime de handicapuri cognitive întâlnite în cazul Sindromului Fragile X. Acestea includ dificultăţi de vorbire, scoruri de inteligenţă reduse şi probleme de atenţie. Desigur, există o suprapunere substanţială a efectelor Sindromului Fragile X cu simptomele autismului.

Într-adevăr, Sindromul Fragile X este responsabil de aproximativ 5% din cazurile de autism şi există o probabilitate între 15 şi 60% ca cei care au acest sindrom să prezinte şi o tulburare din spectrul autist. Evident, există mari variaţii la nivelul procentelor, însă există suficiente date verificabile pentru ca cercetătorii să considere Sindromul Fragile X cea mai comună cauză monogenică a autismului pe care o cunoaştem în prezent.

Recent, cercetătorii de la Institutul pentru Neuroştiinţe Kavli de la Yale au descoperit ceva curios, care asociază activitatea proteinei NOS1 cu Sindromul Fragile X. Activităţile genetice specifice pe care sindromul le întrerupe sunt prezente doar la nivelul creierului uman – când cercetătorii au căutat o activitate similară a lui NOS1 la nivelul creierelor şoarecilor, nu au găsit nimic.

Asta înseamnă că NOS1 este aproape sigur asociată cu funcţii cerebrale complexe care diferenţiază oamenii de alte specii. Acest lucru sugerează şi că, dacă întreruperea activităţii lui NOS1 este într-adevăr un factor esenţial pentru problemele cognitive întâlnite în cazul Sindromului Fragile X şi al autismului, prezenţa acestor funcţii cerebrale complexe ne face de la bun început vulnerabili.

Acesta nu este neapărat un rezultat surprinzător – intuitiv, are sens ca cel mai sofisticat creier uman să fie mai susceptibil la astfel de dificultăţi cognitive complexe -, însă reprezintă una dintre cele mai puternice dovezi pe care le-am descoperit vreodată în sprijinul existenţei unor dezavantaje care vin odată cu o inteligenţă crescută.  Într-o declaraţie, cercetătorul şef, Kenneth Kwan, face un rezumat:

”Acesta este preţul pe care îl plătim pentru că suntem oameni. Aceleaşi mecanisme evoluţioniste care ne-au înzestrat specia cu abilităţi cognitive uimitoare ne-au făcut de asemenea mai susceptibili la unele tulburări psihiatrice, cum ar fi autismul. Acesta este un exemplu de caz în care funcţia schimbărilor genetice care era cel mai probabil responsabilă pentru unele aspecte ale evoluţiei creierului uman a fost afectată de o boală, inversând poate unele din abilităţile noastre cognitive nou-dobândite şi contribuind astfel la apariţia unei tulburări psihiatrice.”

preluat de pe http://www.scientia.ro

Implementarea terapiei logopedice la copiii cu autism

Logopedia este definite ca disciplina ce se ocupa cu educarea si reeducarea limbajului.
Rolul logopedului este acela de a restaura si stabiliza limbajul, prin aplicarea diferentiata a tehnicilor specifice.
Daca la copiii tipici, cu tulburari/intarzieri in dezvoltarea limbajului, logopedul foloseste tehnicile de baza ale logopediei si exercitii specifice pentru corectarea diverselor probleme, la copiii cu autism, abordarea presupune parcurgerea anumitor etape, in functie de abilitatile copilului si de gradul de afectare.
Cand incepem logopedia?
Se poate incepe din prima zi de la inceperea terapiei ABA, insa trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
*intr-o prima faza, logopedul are nevoie de o mai lunga perioada de timp necesara acomodarii si colaborarii cu copilul
Inceperea terapiei logopedice trebuie sa tina cont de ritmul de invatare al copilului si de stadiul de dezvoltare la care se afla in acel moment. De exemplu, daca acesta nu detine abilitati de imitatie, atunci logopedul lucreaza aceste abilitati o data cu echipa de terapeuti, intr-un mod cat se poate de atractiv pentru micut.
Perioada de acomodare se face PRIN JOC, necerandu-i-se copilului sa efectueze exercitii grele.
*recompense, pentru copilul cu autism are un rol central in progresul sau. Asadar, logopedul trebuie sa se foloseasca de aceasta, pe toata perioada in care lucreaza cu copilul. de asemenea, parintii trebuie sa ii puna acestuia la dispozitie recompensele cele mai motivante (pe care nu le vor folosi in nici un caz in afara terapiei!), deoarece vorbirea este unul din cele mai grele abilitati pe care copilul cu autism le va insusi.
*gradul de afectare a limbajului: in cazul in care copilul nu verbalizeaza deloc, atunci este nevoie de incurajarea oricarui sunet/aproximare a sunetelor, prin oferirea recompenselor si a jocurilor stimulante
*mediul de lucru: pentru un copil care are probleme cu acomodarea la medii noi, este de preferat ca terapia logopedica sa aiba loc in mediul sau natural (acasa, in camera de joaca/terapie), pentru a crea incredere si a evita frustrarile
* colaborarea cu parintii si echipa de terapeuti care lucreaza cu copilul. Logopedul trebuie sa tina cont de punctul in care se afla copilul in fiecare moment; de exemplu, daca acesta a invatat un sunet/cuvant, etc, logopedul va lua cunostinta de aceste detalii si va recurge la recompensarea diferentiata a acestuia.
*comportamentul copilului: un copil cu mari probleme de comportament va avea nevoie de o atentie deosebita; prin urmare, atentie la detaliile lasate de echipa! Logopedul trebuie sa stapaneasca bine tehnicile de modificare a compotamentului, pentru a nu frustra copilul si/sau a nu reactiona cu acesta sub nivelul la care este. Exemplu: nu vrea sa coopereze, trebuie analizate situatiile si prezentate la sedinta cu echipa, pentru a se stabili modul de interventie.
Cat timp facem logopedie?
Timpul alocat pentru terapia logopedica depinde de la caz la caz. In general, copilul cu autism are nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru corectarea/initierea limbajului. Prin urmare, logopedia se opreste atunci cand considerati ca micutul are un limbaj adecvat varstei sale. Nu exista o anumita perioada de timp care garanteaza recuperarea sa.
Monica Berceanu
Psihopedagog/logoped/terapeut comportamental ABA
Monica.berceanu@yahoo.com
Tel: 0728055416

Autism Speaks Hails Landmark Federal Decision Calling Key Autism Therapy a ‘Medical’ Service Eligible for Insurance

PRELUAT DE PE : WWW.AUTISMVOTES.RO

NEW YORK, NY – Autism Speaks hailed today’s announcement by the federal government, the nation’s largest employer, that Applied Behavior Analysis (ABA), the most widely used behavioral intervention used to treat autism, is a “medical” therapy that qualifies for health insurance coverage, rather than an “educational” service.

The decision by the U.S. Office of Personnel Management (OPM) involves health insurance coverage provided to the nation’s eight million federal employees, retirees, and dependents, under the Federal Employees Health Benefits (FEHB) Program. It could have even more far-reaching implications on the health insurance benefits provided all Americans living with autism, as it will be much harder for insurance companies to continue denying coverage for ABA treatment.
.
“The OPM decision directly contradicts a long-standing insurance industry claim that ABA therapy is not ‘medical,’ but rather ‘educational’ – provided by the schools at taxpayer expense,” said Peter Bell, Autism Speaks executive vice president for programs and services. “Now, tens of thousands of families will have better access to more affordable, critical ABA treatment.”

The decision was rendered in the form of guidance to insurers who participate in the FEHB Program for policies that will be renewed or issued starting in 2013. The OPM decision does not require the insurers to cover ABA, but rather allows them to offer the coverage as it does many other medical treatments. The guidance reads: “The OPM Benefit Review Panel recently evaluated the status of Applied Behavior Analysis (ABA) for children with autism. Previously, ABA was considered to be an educational intervention and not covered under the FEHB Program. The Panel concluded that there is now sufficient evidence to categorize ABA as medical therapy. Accordingly, plans may propose benefit packages which include ABA.”

Autism Speaks has fought to provide families insurance coverage for ABA therapy through state-regulated plans, self-funded group plans that are regulated under federal law, the FEHB Program, and TRICARE for military families. In each instance, opposition to covering ABA treatment has been based in large part on the claim that ABA is educational, rather than medical.

 

Autismul, abordat din interior cu metode exterioare

                         

Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare. (persoana este tulburată în interior, în adâncul fiinţei sale.)

Din nefericire, atunci când o tratăm, tendinţa este de a o aborda din perspectivă care ţine de exterior. Şi nu de INTERIOR, de unde se naşte, de fapt.

De aceea, demersul recuperării trebuie făcut  în sens invers.. Intrăm în lumea copilului, nu ne arătăm superioritatea aducându-l pe el în lumea noastră, obligându-l să iasă din sfera sa lăuntrică.

Gândiţi-vă că întâlniţi pentru prima dată o persoană, aşteptând să plătiţi factura telefonică. Cum v-aţi simţi dacă această persoană ar sări la gâtul dvs, v-ar îmbrăţişa, v-ar pune să o ajutaţi să îşi strângă de jos dosarele care i-au căzut, v-ar povesti apoi ce a făcut la serviciu şi v-ar obliga să îi povestiţi cum a fost viaţa dvs?

Cam aşa se simte un copil cu autism când noi acţionăm din exterior pentru a-l recupera.

Spun CAM AŞA, pentru ca nu este chiar aşa, ci mult mai greu şi mai frustrant. Pentru că noi avem capacitatea de a ne exprima dorinţele, emoţiile. Şi nu doar capacitatea, ci şi puterea.

Prin urmare, abordarea corectă este prin  a-l lăsa pe copil să se acomodeze cu mediul- persoanele noi, să aleagă el momentul în care să interacţioneze. Pentru aceasta, aveţi nevoie să îl atrageţi spre dvs. Acest lucru se realizează printr-un joc (începeţi  să vă jucaţi ceva, să cântaţi, etc) sau prin a-i oferi obiecte/duclciuri care îi plac. În clipa în care va fi interesat de ceea ce aveţi, va dori să vi se alăture.

Dacă aţi reuşit să îl atrageţi, continuaţi să va jucaţi fără a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde încredere, iar dvs aveţi nevoie de un copil care să fie independent şi fericit, nu doar de un copil responsiv, care ascultă comezile şi le execută.

În ceea ce priveşte comportamentul, dacă vrem să ajutăm un copil să nu mai muşte, soluţia  este a analiza  de ce a ajuns la acest comportament. Dacă interiorul este descoperit, exteriorul va veni în ajutor printr-o abordare care să-i prevină acest comportament. În acest caz, abordarea este următoarea: aplicaţi o consecinţă compatibilă cu comportamentul manifestat: dacă a muşcat pentru că sarcina pe care i-aţi dat-o a fost prea grea, diminuaţi cerinţa. Dacă a muşcat pentru  s-a terminat pauza, pregăţi-l înainte: „te mai joci puţin, apoi vom face x!” şi lucraţi pe prevenire. De asemenea, când copilul renunţă să muşte într-o situaţie în care ştiţi că muşca de obicei, recompensaţi-l foarte puternic. Ar fi foarte util să păstraţi anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care să le folosiţi doar pentru comportament.

De asemenea, soluţia nu este de a-i da doar  medicamente, crezând că aşa va dispărea problema. Tratăm şi cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizează prin terapie comportamentală (educaţie specială). Terapia care a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu autism este ABA. (analiză comportamentală aplicată).

De ce nu ajută numai medicaţia?

Pentru că medicaţia „rezolvă” BOALA. Iar autismul nu este boală. Nici măcar una psihică.

Este o tulburare.

Boala psihică o are ca formă de tratament principal  pe cea  psihiatrică. Tulburarea pervazivă are ca formă de tratament principal educaţia specială. Terapia.

Care se bazează pe principiul :”Azi semăn, o să culeg roadele!” (observaţi că această afirmaţie nu implică referire la timp şi/sau cantitate)

„Când?” vor întreba mulţi. În special părinţii. Din păcate, acest răspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.

Un răspuns de: „La anul!” (într-un an, în 2, etc) este egal cu a răspunde unui om care seamănă 1 hectar de pământ şi care întreabă „Când voi culege roadele?” „LA ANUL!”

Asta este o supoziţie, cine vă poate garanta succesul? Dacă va fi secetă? Dacă nu veţi putea să mai suportaţi financiar plata celor care munesc pământul, sau dacă nu veţi mai vrea să faceţi asta? Motive pot fi nenumărate.

Prin urmare, cel ce v-a dat acest răspuns ar trebui tras la răspundere. Şi pe bună dreptate.

La fel şi în cazul copilului dvs. Cum poţi garanta ceva, bazându-te pe supoziţii? Sau pe încrederea că acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai înalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuţi, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea şi cantitatea orelor investite în educaţia sa şi  implicarea totală a părinţilor. Terapia nu înseamnă 8 ore pe zi de stat în casă, la măsuţa de lucru, ci intervenţie pe toate palierele vieţii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, şi în toate mediile. (parc, grădiniţă, şcoală, la bunici, vacanţă, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (şi merită tratat) ca un copil, cu întreaga lui lume interioară. Pe care, cel mult, putem să îl ajutăm să o exteriorizeze.

Monica Berceanu,

Psihopedagog/logoped/terapeut ABA

monica.berceanu@yahoo.com

tel: 0728055416

Autismul- Diagnostic si tratament

 

 

Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare, care afecteaza viata copiilor pe urmatoarele paliere: social, limbaj, cognitiv, motor.

Primele semne ale autismului apar in jurul varstei de un an, cand parintii observa de obicei urmatoarele: copilul nu raspunde la propriul nume, nu vorbeste/vorbeste fara sens, are stereotipii, fixatii si comportamente indezirabile –agresive si autoagresive ca raspuns la cerintele persoanelor din jur sau la schimbarile de mediu.

Ce este de facut?

In primul rand, spuneti toate aceste nereguli medicului pediatru, acesta va poate recomanda un specialist (psiholog sau psihiatru) pentru o evaluare a copilului. In cazul in care medical pediatru nu observa sau nu este de accord cu temerile dvs si va spune: “Nici o problema, lasati-l, isi revine!”, apelati la un psihiatru/psiholog. In cazul in care si acestia va spun ca nu aveti motive de ingrijorare, insa dvs continuati sa vedeti probleme cu care alti parinti nu se confrunta, apelati la alt specialist. Nu va lasati pacaliti de eternal: “E o perioada/etapa a dezvoltarii lui!”. De cele mai multe ori, instincul dvs de parinte este mai bun decat orice ochi de specialist.

 In cazul in care copilul a primit deja un diagnostic (autism/tulburare de spectru, Asperger, note autiste), este necesara inceperea unei interventii terapeutice. Terapia ABA este cea care a dat cele mai bune rezultate in cazul recuperarii copiilor cu probleme din acest spectru (si nu numai).

Ce inseamna TERAPIA ABA? Este analiza comportamentala aplicata, prin care copilului ii sunt predate toate  abilitatile pe care nu le stapaneste bine, conform varstei sale. Aceasta predare se face “pe pasi”, tinandu-se cont de varsta sa cronologica si mintala, de problemele comportamentale si de gradul de afectare. Daca, de exemplu, copilul nu vorbeste deloc, insa isi comunica dorintele prin semne: va duce de mana la baie, va arata obiectele dorite, etc, (comunicare non verbala) interventia in acest domeniul  se incepe prin a-I incuraja copilului comunicarea verbala, ci nu a-l forta sa vorbeasca. Incepeti mereu din punctul imediat neputintei copilului. Exemplu: daca stie sa manance singur, insa nu accepta fara tv, atunci incepeti interventia de la problema cu care se confrunta: continuati sa ii cereti sa manance SINGUR, insa FARA tv. Folositi o recompensa foarte puternica (alta decat TV) pentru ca accepta sa manance fara. Dupa ce a terminat de mancat, I se poate da tv-ul ca si recompensa. Nu va intoarceti niciodata asupra acelor abilitati pe care le stapaneste foarte bine. (exemplu: stie sa se imbrace singur, insa I se introduce program special!)

Pentru a nu se crea astfel de situatii, apelati la un coordonator. Atentie insa LA CINE! Primul pas pe care acesta trebuie sa-l faca este EVALUAREA copilului. Daca acesta nu incepe cu evaluarea, renuntati la colaborarea cu el!

Daca se porneste fara evaluare, nu aveti de unde sa stiti in ce stadiu este copilul. Este ca o interventie chirurgicala fara analize. Daca nu s-a efectuat un EKG, de unde stiti cat de afectata este inima? Daca programul de interventie comportamentala este sub nivelul cunostintelor copilului, atunci il trage in jos de copil, pentru ca acesta nu progreseaza, ci stagneaza sau regreseaza.

Daca insa este peste nivelul cunostintelor copilului, creaaza frustrari, ce duc la agresivitate.

Terapia ABA trebuie aplicata pe toate palierele vietii copilului: social (copilul este invatat sa interactioneze cu alte persoane si cu mediul: sa dezvolte abilitati compatibile cu societatea, fara autostimulari, fixatii, etc), comunicare (copilul este invatat sa comunice functional, prin limbaj verbal/nonverbal, ci nu prin comportamente indezirabile: tipat, Muscat, etc), motor (copilului ii sunt dezvoltate abilitatile motrice unde are dificultati: urcatul scarilor alternativ, aruncat/prins mingi, etc), cognitiv (copilul invata abilitati necesare integrarii atat in viata sociala/familiala, cat si in mediul educational: obiecte, numere, colorat, etc).

ABA nu inseamna “terapie la masa, in camera copilului”, asa cum se afirma de foarte multe ori.

Aba este un mod de viata aplicabil oricarei situatii. Are la baza conceptual conform caruia ORICE COMPORTAMENT ESTE INFLUENTAT/PRODUS DE UN ANTECEDENT SI/SAU DE CONSECINTA APLICATA ACESTUIA.

Exemplu: antecedent: mi-e foame, stomacul incepe sa ma doara

Comportament: mananc

Consecinta:stomacul nu ma mai doare

Prin urmare, MANCAREA a fost cea care a modificat starea mea initiala (durerea de stomac), cauzata de senzatia de foame. Asa ca, de fiecare data cand imi va fi foame, voi aplica acelasi comportament (mananc), pentru a stopa durerea.

Daca, in schimb, la acelasi antecedent (mi-e foame), aplic alt comportament (continuu sa las stomacul sa “roada in gol” si continuu sa ma uit la TV), consecinta va fi: durerea si mai puternica. Prin urmare, stiu ca data viitoare, cand imi va fi foame, comportamentul care va rezolva problema este MANCATUL.

Aplicand acest principiu, orice eveniment/problema, etc din viata noastra poate fi rezolvat, cu minimul de frustrari.

Monica Berceanu

Psihopedagog/logoped/terapeut comportamental ABA